Cainele Amstaff – American Staffordshire Terrier

Rasa Amstaff caracteristici

Super-Terrier sou „molossoid concentrat”? Ambele variante de caracterizare ii convin AmStaffuIui, el parand a fi alegerea ideala pentru mulţi dintre cei care isi doresc un caine puternic: nici prea mic, dar nici gigant, nici prea „agitat”, dar nici „molau”. in 1987, Nomenclatorul raselor FCI sufera cateva modificari esenţiale. Printre acestea, crearea unei noi secţiuni in cadrul grupei Temerilor: Terrieri de tip Bull. Astazi, cel mai raspandit dar si, paradoxal, cel mai puţin cunoscut reprezentat al acestei secţiuni este American Staffordshire Terrierul. Spunem ca este puţin cunoscut deoarece mult prea des este confundat cu „fratele” sau – Pit Bullul. Confuzia nu este facuta doar de neofiţi: nici pana astazi englezii nu vor sa recunoasca AmStaffui si il considera un tip de caine, nu o rasa. Apoi, confuzia este sporita chiar si de numerosi proprietari de AmStaff, care, din teribilism, deseori declara ca au Pit Bull… Si din confuzie in confuzie, s-a ajuns ca el sa se situeze, alaturi de Pit Buli, pe primul loc in topul raselor „puse la index”. Ramane de vazut cat adevar si cata eroare se afla in aceasta confuzie…

Fie ca il consideram membru al familiei Temerilor, fie ca ţinem cont de faptul ca este urmasul molossoizilor care luptau in arene impotriva altor animale, originile American Staffordshireului sunt bine ancorate in teritoriul… britanic. De altfel, cele doua tipuri de caini menţionate constituie ramurile arborelui genealogic al rasei. Cronologic, ramura Terrier este cea mai „tanara”, dar si cea mai „subţire”, daca vorbim despre aportul ei la obţinerea constituţiei corporale a AmStaffuIui. pamant”, asa cum scria un demnitar roman, in secolul al IV-lea inainte de Hristos.

Preluate din „patrimoniul cultural” al romanilor, luptele intre animale, in ciuda cruzimii lor (sau poate tocmai datorita ei), au devenit in Anglia o „distracţie” din ce in ce mai populara. Cainii vanjosi, de tipul Bulldogilor, avand maxilare foarte puternice si late, erau cei mai bine cotaţi in luptele cu taurii, numite bull-baiting. Laţimea maxilarului, precum si prognatismul inferior ii ajutau sa ţina mai bine priza si le permiteau sa respire fara probleme, chiar daca aveau „gura plina”. Reuniţi in ligi si societaţi de protecţie a animalelor si beneficiind de sprijinul familiei regale, adversarii sporturilor sangeroase au reusit, in 1835, sa determine Parlamentul Englez sa interzica luptele intre animale. Efectul imediat al acestei legi a fost exact invers faţa de cel scontat: au luat un mare avant luptele intre caini, acestea fiind mai usor de „regizat” si mai greu reperabile de catre poliţisti. Bieţii caini erau pusi sa se lupte, pe viaţa si pe moarte, in carciumile periferiilor, in grajduri, pe campurile de la marginea oraselor, sub privirile deseori inceţosate de bautura ale publicului insetat de sange.

Urmasii unor caini „jumi-juma”

Amstaff

Puiul de Amstaff

Atunci, ca si astazi, denumirea Pit Bull nu era data unui caine cu un anumit aspect: Pit Bull insemna, in primul rand, un comportament anume. Vorbind despre cainii folosiţi, crescuţi si selecţionaţi pentru a lupta impotriva animalelor salbatice ori impotriva altor caini, scopul acestor bai de sange fiind sa distreze spectatorii, nu putem sa trecem cu vederea o ciudaţenie: de-a lungul ultimelor zece secole, ţara unde acest „sport” a atins cea mai mare popularitate si amploare a fost Anglia. Sigur ca discuţia despre posibilele motive care au dus la aceasta „performanţa” depaseste cadrul revistei noastre, dar nedumerirea ramane, deoarece Anglia este, pe de alta parte, ţara cu cea mai indelungata tradiţie in selecţia cainilor de rasa, practic a iniţiat miscarea chino-logica, este ţara care a omologat aproape o treime din rasele recunoscute internaţional, in ultimele doua secole a descoperit si a standardizat multe rase originare din diferite colţuri ale lumii, salvandu-le de la dispariţie si, cel mai important, a inventat conceptul de protecţie a animalelor!

Toata Anglia pare a fi cuprinsa de febra chinologiei! in 1860, datorita crescatorului englez James Hinks, in selecţia Pit Dogilor se intoarce o noua pagina, care le va schimba esenţial destinul. Hinks isi pune in gand sa obţina o noua rasa, pornind de la populaţia de Bull ana Terrier existenta, dorind ca acesi nou caine sa aiba un aspect destul de original, incat sa atrage atenţia in expoziţii, dar si sa fit un gladiator invincibil. El si-t denumit rasa Bull Terrier si, nic pana astazi, nu se stie exact cun a obţinut~o. Se vorbeste desprt un amestec intre exemplare Hal and Half si Dalmaţian, Englisl White Terrier, Fox Hound sai Whippet. Bull Terrierii lui Hinfc erau destul de eleganţi dar, fiinc albi, multa lume stramba din na: (va amintiţi povestea: un caine di culoare alba este debil, rareor este apt sa supravieţuiasca etc.) Evident, era doar perioada din debut a selecţiei rasei si mai era mult pana ca Bull Terrierul modern sa fie obţinut.

Numeroase exemplare de Half and Half, precum si mulţi Bull Terrieri si Staffordshire Bull Terrieri „in lucru”, au luat drumul Americii. Ajunse in Statele Unite, aceste tipuri au suferit o redirecţionare a selecţiei, urma-rindu-se cresterea taliei, in scopul perfecţionarii aptitudinilor de lupta. Pentru indeplinirea acestei cerinţe, s-au efectuat incrucisari cu Blue Paul Terrier, rasa astazi disparuta, originara din zona orasului Glasgow. Acest Terrier, folosit de scoţieni atat la vanatoare, cat si drept caine de paza, a fost considerat util pentru imbunataţirea caracteristicilor morfologice ale cainilor de lupta, deoarece era puţin mai inalt si ceva mai solid decat tipurile de Pit Dog importate. Din aceste incrucisari, au rezultat, la inceput, caini de diverse talii. Eterogenitatea lor morfologica inca nu conta, caci scopul pentru care erau crescuţi era altul… Si totusi, in scurt timp, s-a renunţat complet la cele trei modele de caini englezi, pastrandu-se, pentru selecţia cainilor americani de lupta, doar tipul cel mai eficient, rezultat din incrucisarea cu Blue Paul Terrier. in 1898, United Kennel Club (UKC) a recimoscut acesti caini, sub denumirea de American Pit Bull Terrier.

Comenteaza